Iubirea...un proces de autosugestie,greu de probat,greu de argumentat mai ales atunci cand iubim,iubim nu pentru ca el(ea)este frumos(oasa),bun(a),inteligent(a)intr-un cuvant plin(a) de calitati,ci iubim pur si simplu...inexplicabil.De multe ori iubim in pofida tuturor structurilor noastre rationale inradacinate adanc in noi,ne trezim adanciti in ceea ce n-am simtit pana atunci sau am simtit intr-un alt fel,cu totul diferit.Daca ne-am autosugestiona pe cine sa iubim in functie de categoriile noastre...ce s-ar intampla?Mai multa pasiune?Lipsa!Mila,indatorirea,duiosia nu reprezinta premise absolute de la care porneste iubirea.De fapt,iubirea porneste din noi insine,din nevoia de completare dar uneori ea sta bine ascunsa,undeva adanc in strafundurile fiintei noastre si o singura picatura,o singura privire o transforma intr-un vulcan gata sa erupa.Iubirea este o cautare eterna a unei parti lipsa din noi,iar gasirea ei transforma iubirea intr-una mare.Daca aceasta iubire mare "poate recidiva" nu mai e iubire,e obsesie,trece in sfera maladivului.Poate fi asa ceva frumos??Pentru un om bolnav,da.Iubirea nu poate chinui pe nimeni,nu poate avea"riscurile ei",ci doar inalta,trezeste sau ar trebui sa trezeasca tot ceea ce-i mai nobil in noi,astfel iarasi nu este iubire,ci doar o copie plina de imperfectiuni a acesteia ridicata la rangul de original!Cat despre "dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt"ideea din formulare este evidenta!Intr-o mare iubire EU SUNT TU SI TU ESTI EU,cum pot atunci eu sa am drept de viata si de moarte asupra ta?Aceasta ar fi sinucidere,iar iubirea este un subiect etern si inepuizabil de-a lungul secolelor,mileniilor.Fiecare dintre noi o interpretam si o reinterpretam,filtrata de optica noastra determinata de fondul psihologic si de nivelul cultural,insa tresarirea tuturor este aceeasi:eterna,reluata de milioane si milioane de ori...